Turbarea (rabia) de la animal la om

Turbarea sau rabia este cauzata de un virus din familia Rhabdoviridae, care se transmite prin muscatura sau zgarierea unui animal infectat. Saliva animalului contine particule virale, care intra in contact cu sangele sau tesuturile victimei. Virusul se multiplica in muschi si apoi migreaza spre creier, unde provoaca inflamatie si leziuni. Simptomele pot aparea dupa cateva saptamani sau luni de la expunere si includ febra, anxietate, agitatie, halucinatii, salivare excesiva, hidrofobie (frica de apa), spasme musculare, paralizie si coma. Nu exista un tratament specific pentru turbare, iar prognosticul este nefavorabil. Singura modalitate de prevenire este vaccinarea animalelor si a oamenilor expusi la risc.

Turbarea de la animal la om

Turbarea la animale este o boala endemica in multe tari din Africa, Asia si America Latina, unde cainii sunt principala sursa de infectie pentru oameni. In Europa, turbarea este mai rara, dar poate fi intalnita la animale salbatice, cum ar fi vulpile, lupii, liliecii sau enotii. In Romania, ultimul caz de turbare la om a fost raportat in 2014, la o femeie muscata de un caine in India. In 2019, au fost confirmate 11 cazuri de turbare la animale, dintre care sapte la vulpi, trei la caini si unul la pisica.

Turbarea este o boala care poate fi evitata prin respectarea unor masuri simple, cum ar fi:
– vaccinarea animalelor de companie impotriva turbarii, conform schemei recomandate de medicul veterinar;
– evitarea contactului cu animale necunoscute, agresive sau bolnave;
– raportarea imediata a oricarui animal suspect de turbare la autoritatile sanitare veterinare;
– spalarea ranii cu apa si sapun, in cazul unei muscaturi sau zgarieturi de animal, si consultarea medicului pentru administrarea profilaxiei post-expunere, care consta in imunoglobulina si vaccin antirabic.

Turbarea este o boala care poate afecta mai multe specii de animale, dar nu toate prezinta aceleasi simptome ca oamenii. Animalele care pot suferi de turbare sunt:

Caii: pot dezvolta o forma de angina streptococica, numita si strangles, care se manifesta prin febra, inflamatia ganglionilor limfatici, secretii nazale si dificultati de respiratie. Uneori, infectia se poate raspandi si la alte organe, provocand complicatii grave.

Vacile: pot suferi de mastita streptococica, o inflamatie a glandei mamare, care se caracterizeaza prin durere, roseata, umflare si scaderea productiei de lapte. Infectia poate fi acuta sau cronica si poate afecta una sau mai multe sferturi ale ugerului.

Porcii: pot avea o forma de meningita streptococica, care se traduce prin febra, letargie, convulsii, rigiditate musculara si moarte subita. Boala este mai frecventa la purceii tineri si poate fi transmisa de la scroafa la pui.

Cainii: pot contracta scarlatina, cu simptome similare cu cele umane, cum ar fi febra, angina, adenopatie, eruptie si descuamare. Cazurile sunt rare, dar pot fi fatale daca nu se trateaza la timp.

Pisicile: pot fi infectate de streptococul beta-hemolitic, dar nu prezinta semne clinice specifice. Unele studii au aratat ca pisicile pot fi purtatoare asimptomatice ale bacteriei si pot transmite infectia la oameni sau la alte animale.